Individul cu personalitate dependentă prezină o nevoie acută de a fi supervizat în tot ceea ce desfăşoară. Stima de sine redusă îl face să apeleze la persoane pe care le consideră capabile să desfăşoare diverse activităţi. Teama că ar putea fi abandonat de ceilalţi îl determină să facă tot felul de compromisuri pentru a menţine relaţia. Este ca un copil care îşi ascultă riguros părinţii, chiar dacă este la vârsta adultă, toate activităţile din viaţa sa fiind supravegheate. Când pierde relaţia cu persoana de care este dependent caută urgent o altă relaţie asemănătoare, care să-i reasigure confortul, protejându-l. Are nevoie de acceptare, confirmare din partea celorlalţi. Incapacitatea de a fi autonom rezultă din lipsa de încredere a individului în propriile capacităţi, nu din absenţa motivaţiei, a voinţei de a acţiona.
Cum relaţionăm cu personalităţile dependente ?
- Dacă ai norocul sau ghinionul să ai un coleg la muncă ce a dezvoltat dependenţă faţă de tine urmează indicaţiile următoare :
- Încurajează-i toate iniţiativele, arată-i interes pentru tot ceea ce face, chiar daca nu finalizează acţiunea începută ;
- Stimulându-l să acţioneze şi să ia decizii, poţi contribui la creşterea stimei de sine a individului cu personalitate dependentă ;
- Este important să nu-l eviţi atunci când îţi cere ajutorul, dar nici să-i sari în ajutor de fiecare dată, îl sprijini să ia singur deciziile, chiar dacă nu sunt cele mai bune ; în felul asta este ajutat să perceapă eşecul ca pe ceva ce se poate întâmpla, fără să aibă consecinţe dezastruase.
Ce este nerecomandabil în relaţiile cu persoanele dependente ?
- Să le criticăm iniţiativele şi acţiunile întreprinse ;
- Să le lăsăm să ne invadeze tot spaţiul personal ;
- Să acceptam cadouri în schimbul favorurilor pe care le facem ;
- Să le abandonam în dorinţa de a le face să se descurce singure, vor deveni extrem de anxioase.
Ca şi cauze ce stau la baza personalităţii dependente, este foarte posibil ca aceste persoane să fi crescut într-un mediu familial cu reguli rigide, cu o educaţie bazată pe pedeapsă, posibilitatea de exprimare a acestei persoane fiind retezată de dorinţele părinţilor, de ceea ce ei cred că este bine pentru copil. În felul acesta, este frânată nevoia de autonomie, independenţa a copilului, devenit ulterior adult cu o personalitate dependentă.
Intervenţia psihologică este destinată să analizeze gândurile şi acţiunile care determină comportamentele dependente, se investighează resursele pe care persoana în cauză le are, dar nu este conştientă sau le neagă, în felul acesta punctându-se pe creşterea nivelului de stimă. De asemenea, se investighează originea fricii de a nu greşi, de a nu fi abandonat.
Ramona Matei 